O etnografie a „statului dual”: starea de asediu și ascensiunea autoritarismului în România (1933-1944)

Efectele globale ale ascensiunii unor fenomene precum terorismul, migrația sau crizele sanitare au adus în dezbaterea publică internațională tema puterilor stării de necesitate și a riscurilor aduse de aceste măsuri „excepționale” pentru ordinea politică bazată pe drepturile și libertățile cetățeanului. Proiectul își propune să contribuie la această dezbatere internațională prin cercetarea funcționării instituției stării de asediu în România anilor 1930 și a primei părți a anilor 1940. Pornind de la o documentație amplă a fondurilor arhivistice create de curțile militare, de poliție, de jandarmerie și de serviciile secrete din România perioadei interbelice și a celui de-al Doilea Război Mondial, proiectul de față se va concentra pe următoarele direcții de cercetare: traiectoriile legislației stării de asediu în România anilor 1933-1944, discursurile publice privind pericolele interne și externe la adresa securității statului care au legitimat starea de asediu, interpretarea și implementarea legislației stării de asediu de către instituțiile implicate, impactul mecanismelor stării de asediu asupra crizei ordinii liberale definite de Constituția României din 1923 și a instalării regimurilor dictatoriale ale lui Carol al II-lea și Antonescu