Pe baza cercetării legislației stării de asediu și a publicațiilor reflectȃnd această temă din Romȃnia perioadei interbelice și a celui de-al Doilea Război Mondial, a fondurilor arhivistice create de tribunalele militare, poliție, jandarmerie și servicii secrete, acest proiect își propune îndeplinirea următoarelor obiective:

1.să cartografieze momentele de turnură ale utilizării stării de asediu în perioada 1933-1944 și să furnizeze o cronologie a acestora; cronologia se va concentra asupra genealogiei legislației stării de asediu în Romȃnia și a momentelor sale cele mai importante.

2. să analizeze sursele discursului legitimator al utilizării stării de asediu prin investigarea conexiunilor între narativele privind pericolele asupra securității interne și externe a statului, precum și legătura lor cu puterile stării de necesitate.

3. să investigheze cum mecanismele stării de asediu au operat atȃt la nivel central, cȃt și nivelul capilarelor instituțiilor, în cadrul funcționării cotidiene a serviciilor secrete (Siguranța și SSI-ul), a jandarmeriei, precum și a acelor departamente ale armatei implicate direct în implementarea stării de asediu.

4. să analizeze maniera în care mecanismele stării de asediu au afectat viața de zi cu zi, au limitat drepturile civile și au contribuit la delegitimarea și demantelarea ordinii liberale definită de Constituția Romȃniei din 1923; această analiză va fi realizată prin concentrarea asupra încrengăturii complexe de relații între starea de asediu, dezintegrarea ordinii liberale și emergența autoritarismului în Romȃnia anilor 1930.

5.să evalueze rolul jucat de starea de asediu în emergența și funcționarea mecanismelor interne ale dictaturilor care s-au succedat în Romȃnia perioadei 1938-1944; acest obiectiv presupune să oferim o hartă conceptuală a relației între suspendarea garanțiilor constituționale și emergența ideologiilor de extremă dreapta ale Carolismului, Legionarismului și a dictaturii militare instalată de Ion Antonescu. Această componentă a cercetării noastre vizează furnizarea unor răspunsuri la o problematică cheie: cum aceste dictaturi au instrumentalizat discursul asupra necesității pentru a legitima preluarea puterii și utilizarea violenței politice? În privința ultimului aspect, cercetarea se va concentra asupra felului în care tribunalele militare au funcționat ca instituții cheie ale mecanismelor stării de asediu în timpul dictaturilor carlistă și antonesciană.